Diversitatea avifaunei oraşului Chişinău, vizavi de gradul

de transformare antropică a biotopurilor componente

Natalia Vasilaşcu

Institutul de Zoologie a A.S.M.

Str. Academiei 1, Chisinau 2028, Moldova

Тел. (+373 22) 725566; e-mail: vasilascunatalia@rambler.ru

Introducere

Diversitatea biologică reprezintă o particularitate specifică a planetei noastre, care asigură funcţionarea optimă a ecosistemelor, existenţa şi dezvoltarea biosferei în general. Însă în ultimul timp, problema conservării biodiversităţii la nivel de ecosisteme, specii, populaţii devine din ce în ce mai acută din cauza intensificării impactului uman asupra biosferei.

Cota ecosistemelor urbane este aproape egală cu cea a ecosistemelor forestiere, constituind 9,4% din teritoriul republicii. Fenomenul urbanizării, menit în esenţă să îmbunătăţească condiţiile de viaţă a populaţiei, spre regret, duce în consecinţă la degradarea mediului şi habitarea acestuia cu specii de animale inclusiv păsări.

Diversitatea păsărilor din oraşul Chişinău este condiţionată de structura fitocenotică a spaţiilor verzi din raza oraşului, structura vegetală a culoarului din jurul lui şi de gradul de influenţă a factorilor de mediu.

                                                    Materiale şi metode

Studiul ornitologic asupra diversităţii comunităţilor de păsări a fost efectuat în  diferite biotopuri din oraşul Chişinău. La efectuarea estimărilor numerice au fost folosite metode contemporane. Colectarea materialului s-a efectuat prin metoda traseelor [1, 2] care prevede parcurgerea unui traseu stabilit de o anumită lungime.

Pentru prelucrarea materialului colectat, s-au utilizat diferiţi parametri ecologici Pesenco [3]

Dominanţa – aplicându-se funcţia simpson a dominării, care are expresia: 

Cs =  (n_i /N) = (P_i)²,

unde: Cs – indicele dominării Simpson; n_i – semnificaţia fiecărei specii în probă; N – suma totală a tuturor indivizilor din probă; P_i ² – împărţirea numărului de indivizi ai fiecărei specii la suma totală a tuturor indivizilor din probă.

Densitatea (M) s-a calculat prin relaţia: M = m/l*2d*A, unde: M – abundenţa speciei; m – numărul de indivizi ai speciei date; 2d – fâşia de identificare (în baza activităţii sonore a păsărilor); l – lungimea traseului; A – activitatea speciei.

Diversitate S_λ(indicele polidominanţei), sa calculat conform relaţiei S_λ =( P_i² )^-1, unde: S_λ – indicele polidominanţei; P_i ²– împărţirea numărului de indivizi ai fiecărei specii la suma totală a tuturor indivizilor din probă.

 Indicele Mac’Arthur (P_r) este numită metoda „pilonului frânt” care se foloseşte la evaluarea diversităţii comunităţilor de păsări, bazată pe eroarea biologică, densitatea fiecărei specii este determinată de o împărţire întâmplătoare a unui oarecare parametru din nişă între specii fără o influenţă reciprocă între ele, care are expresia: P_r = N/S1/(S-i+1),  unde: S – numărul de specii; N – numărul de exemplare de aceeaşi specie; i – locul speciei în dependenţă de abundenţa ei; r – locul speciei cu o abundenţă relativă Pr în descreştere.

Rezultate şi discuţii

Analiza structurii comunităţilor de păsări demonstrează că diversitatea specifică variază atât pe parcursul sezoanelor, cât şi de la un biotop la altul.

Corelaţia dintre indicele de dominanţă şi cel al diversităţii este mai evidenţiată în biotopurile, care, după structura lor, sunt mai aproape de cele naturale (parcuri, grădini botanice). Acest fapt nu poate fi confirmat şi în cazul biotopurilor tipic antropizate, cum ar fi cartierele locative, zonele industriale etc. Relaţia dintre indicele dominanţei şi al polidominanţei din parcul Dendrologic şi cartierul cu blocuri de 9 etaje este prezentată în fig.1. Informaţia din figură demonstrează că indicele polidominanţei (S_λ) din biotopurile parcului Dendrologic, pe parcursul celor şase aspecte fenologice, se află într-o interdependenţă cu indicele dominanţei Simpson (C_s). Odată cu scăderea gradului de dominare, creşte diversitatea comunităţilor de păsări din parcul Dendrologic. Indicele polidominanţei scade începând cu sezonul serotonial până în cel hiemal. În cazul dat, indicele diversităţii variază de la 12,33 până la 3,74, în acelaşi timp indicele dominanţei creşte în cadrul acestui gradient în formă inversă de la 0,05 până la 0,20. În cartierul locativ format din blocuri cu nouă etaje, relaţia dintre indicii de polidominanţă S_λ şi cel al dominanţei C_s este mai puţin evidenţiată

Notă: 1 – sezonul prevernal, 2 –vernal, 3 – estival, 4 – serotonial, 5 – autumnal, 6 – hiemal. C_s1 – indicile dominării în parcul Dendrologic, C_s 2 – în cartiertul format din blocuri cu nouă etaje; S_λ1 – în Dendrariu, S_λ2 – în cartierul cu nouă etaje.

Din cauza că avifauna acestui biotop este formată prevalent din specii sinantrope precum, vrabia de casă şi porumbelul de casă, care găsesc cele mai favorabile condiţii pentru cuibărit şi hrană, densitatea acestor specii este semnificativă, iar numărul de specii din teritoriul cartierelor locative este mic.

Relaţia dintre diversitate şi dominare în parcul „Valea Morilor” şi cartierul cu blocuri de 5 etaje este prezentată în (fig.2).

Notă: 1- sezonul prevernal, 2 – vernal, 3 – estival, 4 – serotonial, 5 – autumnal, 6 – hiemal; C_s1 – indicile dominării în parcul Valea Morilor, C_s2 – în cartiertul cu blocuri de cinci etaje; S_λ1 - indicele polidominanţei în parcul „Valea Morilor”, S_λ2 – în cartierul cu blocuri de cinci etaje.

În fig.2  se respectă aceeaşi legitate referitor la relaţia dintre dominanţă şi diversitate ca in cazul biotopurilor descrise anterior. Indicele dominanţei înregistrează valori semnificative în perioada prevernală în ambele ecosisteme iar indicile diversităţii este foarte mic. Interdependenţa dintre aceşti doi indici se păstrează pe parcursul celor şase sezoane. 

Datele obţinute confirmă că pe parcursul anului distribuţia biotopică a păsărilor oraşului se află în dinamică. Gradul dominării în populaţiile păsărilor din aceste biotopuri scade din perioada rece spre vară, atingând cota minimă în perioada clocitului, adică atunci când distribuţia păsărilor pe biotopuri este mai uniformă. În perioada postnidicolă şi a migraţiilor autumnale, gradul dominării creşte din nou, fapt legat de concentrarea multor păsări în stoluri şi distribuirea neuniformă a lor pe teren. În zona construcţiilor se observă un tablou al distribuţiei păsărilor similar cu zona verde, însă cu o distanţare sporită între valorile absolute. Aici indicele polidominanţei în perioada prevernală este minimă S_λ-3,66, apoi creşte, stabilindu-se la cota de S_λ-5,99 în perioada serotinală şi scăzând puţin în perioada autumnală. Indicele dominanţei în populaţia păsărilor din zona construcţiilor se caracterizează printr-o valoare înaltă, care îl depăşeşte pe cel din zona verde. Însă modul evoluţiei lui rămâne acelaşi – cel mai înalt indice este primăvara (C_s-0,27), cel mai mic în perioada postnidicolă (C_s-0,17). Aceasta vorbeşte despre caracterul de distribuţie biotopică diferenţiată a păsărilor în cadrul oraşului, fapt legat de nivelul diferit al capacităţii lor ecologice, de particularităţile comportamentului, mai cu seamă al speciilor sinantrope.

Drept confirmare a celor relatate mai sus, referitor la diversitatea speciilor de păsări din mediul urban vizavi de gradul de transformare antropică a biotopurilor care formează acest mediu, am efectuat analiza diversităţii conform metodei "pilonul frânt” după Marc’Arthur. (fig.3). Această metodă demonstrează că numărul de specii, cât şi densitatea (indiv/ha) variază în dependenţă de condiţiile oferite de biotop şi nu, în ultimul rând, de influenţa factorului antropic.

                Făcând analiza comparativă a diversităţii comunităţilor de păsări din cartierele locative cu nouă şi cu cinci etaje şi ecosistemul Grădinii publice „Ştefan cel Mare” din centrul oraşului, am observat că toate trei sunt supuse acţiunii antropice, dar gradul de influenţă este diferit

Numărul de indivizi a speciilor dominante în cartierele locative cu cinci şi cu nouă etaje constituie aproximativ 50% din numărul total de indivizi din aceste sectoare, care în consecinţă  au determinat prezenţa unui număr redus de specii din aceste biotopuri în comparaţie cu numărul de specii din ecosistemul Grădinii publice „Ştefan cel Mare”, aceasta se datorează varietăţii structurale a vegetaţiei din acest ecosistem care, într-o măsură oarecare, suprimă influenţa factorilor antropici comparativ cu acţiunea acestuia în cartierele de locuit unde varietatea structurii vegetale este mai săracă.

Rolul vegetaţiei în formarea ornitofaunei este prioritar, iar gradul de influenţă a vegetaţiei asupra ornitofaunei este determinat de vârsta vegetaţiei, varietatea de specii, suprafaţa ocupată, modul de amplasare a vegetaţiei etc. Aceasta a fost descrisă de ornitolojii I. Ganea, N. Zubcov [4] şi confirmată prin cercetările noastre. A. Budnicenco [5] consideră, că principalul factor ce determină răspândirea păsărilor şi densitatea lor este vârsta fitocenozei şi starea subarboretului, dar nu de natură lemnoasă. I. Ganea [6] afirmă că numărul de specii, cât şi densitatea lor depind de componenţa specifică a fitocenozei.

Odată cu mărirea componenţei specifice a fitocenozei, se măreşte şi numărul de specii. În continuare vom demonstra influenţa factorilor antropici asupra diversităţii şi densităţii speciilor de păsări dintr-o pădure defrişată în comparaţie cu biotopurile parcurilor. Pentru aceasta, au fost folosite datele Laboratorului Vertebrate Terestre obţinute în urma cercetării unei porţiuni de pădure de luncă din zona centrală ce a fost supusă defrişării în comparaţie cu biotopul parcului „Valea Morilor” şi parcul Dendrologic din zona oraşului

Ca rezultat al acţiunii nefaste a factorului antropic asupra biotopului natural s-a micşorat esenţial numărul de specii şi densitatea speciilor dominante. Conform rezultatelor obţinute, atât numărul de specii, cât şi densitatea lor în parcuri este mai stabilă decât în pădurea de luncă, defrişată. Speciile de păsări ce populează mediul urban s-au adaptat la noile condiţii, această acomodare a fost treptată. Iar în cazul unei intervenţii bruşte a factorului antropic, cum ar fi cazul defrişării în masă a copacilor din pădure duce la un dezechilibru ecologic la nivelul  lanţului trofic din acest biotop şi astfel are loc scăderea capacităţii ecologice a respectivului biotop.

                                                                 Concluzii

1.        Diversitatea ornitofaunei conform indicelui de polidominanţă (S_λ) scade de la zona verde (12,35) spre cartierele noi (3,18) şi centrul oraşului (2,35), iar indicele dominanţei (C) creşte de la zona verde (0,17) către cartierele noi (0,32).

2.       Rolul vegetaţiei în formarea ornitofaunei este prioritar, iar gradul de influenţă a vegetaţiei asupra ornitofaunei este determinat de vârsta vegetaţiei, varietatea de specii, suprafaţa ocupată, modul de amplasare a vegetaţiei etc

3.        Factorul antropic este unul dintre forţele principale care determină toate schimbările din structura şi componenţa întregii faune, cu cît influenţa acestui factor este mai înaltă cu atăt indicile diversităţii înrejistrează valuori mai scăzute.

4.        Ecosistemele urbane au o importanţă substanţială în conservarea biodiversităţii, fiind un component însemnat de creare a ambianţei în teritoriul ocupat de construcţii. Ţinând cont de faptul că problema conservării biodiversităţii este una globală, considerăm că ea va putea fi soluţionată printr-o cooperare strânsă între factorii de decizie, oamenii de ştiinţă şi întreaga societate.