TOTUL DEPINDE DE ATITUDINEA NOASTRĂ

Victoria Apostol

Participantă a Şcolii de Vară “Nistru-2008”, ONG “Habitat”, Rezina

În prezent  tot mai des se discută despre mediul înconjurător, însă din păcate doar la nivel de discuţie şi totul rămîne. Fiecare este preocupat de grijile şi de binele personal, încît motivează prin lipsa de timp neglijenţa sa faţă de ceea ce îl înconjoară. Lumea tinde spre lux şi linişte contribuind la realizarea acestor principii în cele mai diverse moduri.

Un mod de obţinere a liniştei în opinia majorităţii este de a se izbăvi de lucrurile vechi aruncîndu-le la gunoieşte (dacă se poate în apă, că acolo ele nu se văd) asta e în opinia lor. Desigur după cum gîndesc aşa şi fac. Rezultatele gîndirii mulţimii lipsite de educaţie ecologică sunt cele mai vizibile, cele mai palpabile şi cele mai dăunătoare pentru toţi!!! Dauna adusă de acestea este mereu evitată, aşa cum indivizii umani consideră că e important în propria locuinţă totul să fie bine, celelalte de afară nu contează. Este regretabil faptul, dar tot mai mulţi anume aşa şi gîndesc.De accea în prezent avem multe probleme ecologice care se agravează zi de zi şi o dată cu ele se agravează şi starea noastră de sănătate!!! Ajungem oameni bolnavi, care nu mai ştiu să zîmbească şi să se bucure de viaţă şi de ceea ce acesta i-a oferit,  şi ajungem şi oameni săraci din punct de vedere spiritual, aşa cum datorită acţiunilor noastre irezonabile de răspîndire a gunoiului natura are de suferit foarte mult. Într-o bună zi ne trezim de dimineaţă şi soarele nu mai luceşte ca înainte,vîntul e mai dur, apa e mai tulbure, aerul e mai poluat şi noi mai trişti şi mai bolnavi. De ce toate astea se întîmplă? De ce nu ştim să apreciem ceea ce ne înconjoară?

Răspunsul e simplu. Aceasta e atitudinea noastră însuşi faţă de noi. Bunăoară noi consumăm ca apă potabilă, apa din bazinul acvatic Nistru şi care e atitudinea noastră faţă de acest rîu? E cea mai groaznică. Tot noi suntem cei care îl poluăm cel mai mult. Începem de la aruncarea unei mici foiţe în apă şi finisăm cu faptul că le permitem animalelor, maşinilor să facă baie împreună cu noi, lăsînd în apă tot ce e mai rău ca consecinţă a vizitei noastre. Facem toate acestea ş-apoi ne miram de ce Nistru e atît de murdar?!  Încercăm să găsim vinovat pe oricine numai nu noi să fim. Pentru ca aceste lucruri să fie stopate sau cel puţin micşorate e nevoie de prezenţa unei culturi ecologice la fiecare dintre noi. Această cultură o poate obţine fiecare, dacă îşi doreşte acest lucru. Eu mă consider norocoasă fiindcă am obţinut o cultură ecologică fară ca să-mi planific această realizare.

Participînd în cadrul Şcolii de Vară - Nistru 2008, care a avut loc în localitatea rurală Stroieşti r. Rîbniţa am conştientizat necesitatea existării armoniei dintre om şi mediu. Nici unul nici altul nu trebuie să fie mai superior celuilalt. Graţie acestei şcoli de vară, am descoperit locuri unicale care ne vorbesc pe viu despre istoria omenirii, care niciodată nu o vei cunoaşte pe băncile şcolii. Vizitele realizate în Stroieşti, Socol, Poiana, Saharna, Tiraspol, Bender şi Cioburciu au constituit adevărate lecţii de cultură ecologică, aşa cum pe viu am văzut cît de frumoase sunt acele locuri dacă omul nu pătrunde în viaţa lor, însă o dată pătruns –  frumuseţea se pierde totalmente. În cadrul acestei şcoli prin practici directe am luat cunoştinţă cu flora mediului, anume ce fel de plante cresc în teritoriu şi care este destinaţia lor. Cel mai palpitant a fost să descoper starea rîului Nistru, despre care ne-au vorbit vieţuitoarele din el. E greu, dar trebuie de recunoscut că Nistru în fiece zi devine tot mai murdar şi puţini sunt care conştientizează acest lucru.

Şcoala de Vară -Nistru 2008 a constituit un adevărat instrument de schimbare a atitudinii şi mentalităţii participanţilor faţă de rîul Nistru şi în general faţă de mediu. Astfel de şcoli sunt foarte benefice şi importante, că o dată cu finisarea lor partcicipanţii nu mai sunt indiferenţi în privinţa mediului.

Eu ca participant a acestei şcoli am aflat multe lucuri noi din lumea ecologică, care pînă acum le evitam. Astfel aş dori să mulţumesc organizatorilor, Eco-TIRAS şi partenerilor săi, pentru realizarea acestei şcoli şi tuturor specialiştilor, profesorilor care ne au învăţat cum să iubim şi să protejăm natura, fiindcă astfel ne protejăm singuri pe noi.